Blog cu de toate

Articole/texte/eseuri pe diverse teme

Cartea Urantia sau A Cincea Revelaţie Epocală

Ce este „Cartea Urantia”? Cartea Urantia este o scriere filozofică, spirituală şi religioasă apărută la Chicago, între anii 1924 – 1955. Există speculaţii asupra autorului/autorilor, dar nu se ştie cu exactitate cine a scris Urantia. Cartea a stârnit interes atât prin conţinutul său de idei, cât şi prin lipsa unui autor.

Cartea introduce numele Urantia pentru planeta noastră şi îşi propune să prezinte „concepte ample şi adevăruri avansate”, cu scopul declarat de a uni religiile, ştiinţa şi filozofia. Amplul său conţinut pe teme ştiiţifice este unic printre scrierile de gen; se pretinde că textele din Urantia reprezintă comunicări ale unor fiinţe celeste, autorul/autorii doar punându-le pe hârtie. Printre alte subiecte, cartea discută originea şi sensul vieţii, locul omenirii în univers, relaţia dintre Dumnezeu şi oameni, viaţa şi învățăturile lui Isus.

 

 

Cine a scris Urantia?

Circumstanţele exacte ale apariţiei cărţii Urantia nu sunt cunoscute. Cartea este scrisă astfel încât pare opera unor (numeroase) fiinţe superioare, celeste, care „au dictat” textele unei persoane. Cum a început totul? Soții William S. Sadler și Lena Sadler, medici în Chicago, au fost rugați de către o vecină să-l supravegheze pe soțul acesteia în timpul somnului, deoarece acesta prezenta manifestări anormale și nu putea fi trezit. Acest lucru s-a întâmplat în mai multe rânduri, până ce, la un moment dat, cel adormit a început să aibă manifestări verbale în timpul somnului, pe care le prezenta ulterior ca fiind comunicări de la ființe superioare. Ulterior, cândva pe parcursul anului 1925, aceste comunicări au început să „se materializeze” în formă scrisă. Identitatea bărbatului care se presupune că a scris textele dictate de entitățile superioare nu a fost niciodată făcut public.

Soții William S. Sadler și Lena Sadler erau medici respectați, cu o bună reputație. Mai mult decât atât, William Sadler era un investigator al fenomenelor paranormale și nu se sfia să facă publice înșelătoriile și falsele fenomene. A scris chiar o carte (The Mind at Mischief) în care explică modul în care pretinse mediumuri păcălesc persoanele credule. Totuși, în cartea sa el precizează că există două cazuri în care nu a putut dovedi că este vorba de o înșelătorie, unul din acestea fiind cazul bărbatului care „scria după dictare” ce îi comunicau fiinţele celeste.

 

Forumul

În 1923, un grup format din prieteni ai familiei Sadler, foşti pacienţi şi colegi a început să organizeze Duminica întâlniri unde purtau discuții pe teme filozofice și religioase. La cea de-a patra întâlnire William S. Sadler a menționat bărbatul care comunica cu entitățile celeste și a citit câteva fragmente din textele culese. La scurt timp s-a făcut o comunicare în care s-a precizat disponibilitatea „celeştilor” de a răspunde la întrebări provenite de la grup, prin ceea ce ei au numit „personalitatea de contact”.

Sadler a prezentat grupului „oferta” şi foarte rapid s-au strâns sute de întrebări. Răspunsurile erau totdeauna în formă scrisă. De-a lungul timpului s-a adunat o cantitate mare de material scris, care a fost compilat în Cartea Urantia.

Grupul care formula întrebările a fost cunoscut ca Forumul și era format inițial din 30 de persoane în 1925, care au jurat să nu discute materialele cu persoane din afara grupului.

În decursul timpului componența grupului s-a schimbat, unii au părăsit grupul, alții s-au alăturat, în final grupul a ajuns la 486 de persoane. S-a creat un alt grup format din 5 persoane, sub numele de Comisia de Contact, incluzîndu-i pe soții Sadler, care era responsabil de adunarea întrebărilor de la Forum și de managementul manuscriselor care constituiau răspunsurile. Aceste răspunsuri erau aranjate, corectate și dactilografiate. Bill Sadler, fiul familiei Sadler este cel care a compus cuprinsul cărții Urantia.

 

 

 

 

1925 – 1935

Familia Sadler și alte persoane pretindeau că textele cărții s-au materializat fizic începând din 1925 până în 1935, într-un mod pe care nici ei nu-l înțelegeau; primele două părți devenind complete în 1934, iar a treia şi a patra în 1935.

Forumul s-a reunit pentru ultima dată în 1942.

După ce s-a obţinut ultima parte (a patra) în 1935, s-a scurs o perioadă de timp în care (se presupune că) s-au cerut clarificări şi s-au făcut modificări. Se spune că la un moment dat William Sadler şi fiul său au scris o ciornă pentru o introducere, însă li s-a comunicat că nu au permisiunea de a altera structura cărţii – ulterior s-a materializat un text de introducere scris de entităţile celeste (Foreword = cuvânt înainte).

 

Publicarea cărții Urantia

Se spune că s-a mai comunicat cu entitățile celeste pentru încă 20 de ani, timp în care membrii Forumului au studiat cărțile în profunzime și, conform lui Sadler și alții, permisiunea de publicare a fost dată în 1955. În 1950 fusese creată Fundația Urantia, în Illinois. Prin donații, cartea a fost publicată pe 12 octombrie 1955. Activitățile și identitatea bărbatului adormit erau cunoscute doar de membrii Comisiei de Contact.

 

Adevăr sau poveste?

Personalități ale vremii (printre care Martin Gardner și Brad Gooch) au considerat că dictarea textelor este doar o poveste, iar Urantia este creația lui William Sadler, care e posibil să fi fost ajutat de unii membri ai așa-zisei comisii de contact.

O analiză statistică, utilizînd stilometria (analiză de text folosind metode statistice) a arătat că există cel puțin 9 stiluri diferite – deci cel puțin 9 autori au colaborat la crearea textelor cuprinse în Urantia.

 

 

Oricare ar fi adevărul, lectura acestei cărți poate fi o activitate plăcută și educativă.

Cartea Urantia poate fi citită online aici:

https://www.urantia.org/ro/cartea-urantia/capitolul-1-tatal-universal

(linkul se va deschide la primul capitol, iar din meniul din stânga se pot accesa celelalte capitole).