Blog cu de toate

Articole/texte/eseuri pe diverse teme

 

 

Pensiile – o problemă socială în România anului 2022

 

 

Actualul sistem de pensii din România este, de fapt, o problemă socială de anvergură, atât din perspectivă economică, a nivelului de trai, dar mai ales din perspectiva justiţiei sociale.

Actualul sistem a creat o prăpastie între pensionarii “normali” care, după zeci de ani de muncă se văd în situaţia de a nu avea posibilitatea unui trai decent şi cei care primesc pensii speciale (i-am putea numi “speciali”?), care deşi au fost în activitate un număr mult mai mic de ani, primesc drept pensie sume foarte mari, uneori uriaşe şi de cele mai multe ori nejustificate prin contributivitate.

În societate este vizibil un puternic curent de opinie împotriva pensiilor speciale, acestea fiind considerate o problemă atât de către pensionarii “normali”, cât şi de către persoanele active, care văd din ce în ce mai îndepărtată perpectiva unei vieţi decente după retragerea din activitate.

Situaţia economică globală actuală, generată de criza Covid-19, de războiul din Ucraina şi de creşterile masive de preţuri la combustibili la nivel global nu sunt de natură a crea speranţe pentru un viitor mai bun.

La o scurtă analiză vedem că actualul sistem de pensii (care înglobează aşa-zisele pensii speciale) este un exemplu perfect de problemă socială: este incompatibil cu valorile unui număr semnificativ de persoane, acestea considerând că se impun una sau mai multe acţiuni pentru modificarea acestei situaţii.

Din perspectiva unui pensionar obişnuit acest sistem este incorect din două puncte de vedere. În primul rând este frustrant să vezi că după ani mulţi de muncă te afli într-o situaţie economică precară: îţi achiţi cu greutate facturile la utilităţi, nu ai bani pentru medicamente, alimentele se scumpesc pe zi ce trece şi nu îţi permiţi anumite produse sau eşti silit să cumperi doar produse ieftine dar de proastă calitate (de ce în România este înfloritor comerţul cu haine second-hand?).

În al doilea rând este problema atentatului la simţul nostru moral şi etic.

Cum poate fi corect şi echitabil ca cineva care a lucrat 40-45 de ani şi a ieşit din activitate la 65 de ani să aibă o viaţă sub sau puţin peste pragul sărăciei, iar cineva care a lucrat 15-20 de ani şi a ieşit din activitate la 50 de ani să-şi poată permite un trai abundent şi lipsit de orice grijă? Da, există diferenţe de studii, pregătire profesională, competenţe, natura muncii, etc. Dar acestea nu justifică în totalitate diferenţele foarte mari dintre pensii.

 

 

Cauzele acestei probleme sociale sunt multiple:

-aşezarea sistemului de pensii pe un fundament greşit;

-nerespectarea pricipiului contributivităţii pentru unele categorii de pensii;

-erori de legislaţie – spre exemplu, mii de persoane ajunse la vârsta pensionării au aflat cu surprindere că nu pot beneficia de pensie sau pensia lor este foarte mică, deoarece, deşi au lucrat efectiv 10-12 ore pe zi, documentele de salarizare au fost întocmite pentru doar două, patru sau şase ore pe zi. Acest lucru a fost posibil din cauza legislaţiei permisive sau echivoce, interpretabile, precum şi a sancţiunilor prea blânde dispuse împotriva angajatorilor abuzivi.

-corupţie (adoptarea unor măsuri legislative prin care s-au acordat anumite privilegii unor categorii sociale, pentru a câştiga bunăvoinţa (sau voturile) acestora).

 

Consecinţele inechităţilor din sistemul românesc de pensii sunt şi ele multiple:

-erodarea încrederii populaţiei în guvern şi în instituţiile statului;

-producerea unui clivaj între diferitele straturi şi categorii sociale;

-scăderea dramatică a nivelului de trai (aceasta la rândul său având o serie de consecinţe negative majore asupra vieţii economice a întregii societăţi: scăderea natalităţii, creşterea imigraţiei, creşterea ratei abandonului şcolar şi multe altele).

 

 

Deși soluțiile pentru înlăturarea inechităţilor din sistemul de pensii necesită adesea voință politică și soluții creative din partea guvernelor și a societăților, rezolvarea acestei probleme sociale poate fi realizată prin acțiuni comune și colective între diferitele nivele de guvernare și organizațiile sociale neguvernamentale – sindicate, uniuni ale pensionarilor, alte organizaţii.

Rezolvarea acestei probleme sociale se poate face printr-o serie de măsuri, cum ar fi:

-amendarea sau rescrierea legislaţiei în domeniul muncii şi a sistemului de pensii;

-înăsprirea sancţiunilor pentru angajatorii care eludează legea şi nu respectă legislaţia în domeniul muncii (munca la negru) ;

-respectarea principiilor de echitate în stabilirea pensiilor, pe baza contributivităţii;

-eliminarea excepţiilor şi a privilegiilor;

-introducerea unor noi scheme de calcul, astfel încât să fie eliminate diferenţele nejustificat de mari între diferite categorii de pensii;

-introducerea de taxe şi/sau impozite prin care să fie reduse pensiile nejustificat de mari.

 

 

Pe plan internaţional există unele studii care arată că, din cauza tensiunilor sociale acumulate în perioada pandemiei, a crescut nivelul de agresivitate al populaţiei în raport cu funcţionarii din instituţiile publice, cei din transporturi, din comerţ, cu medicii, în general cu cei care lucrează cu publicul. Aceasta este dezvoltarea unei probleme sociale care nu este rezolvată la timp, putând duce la dezordine, haos, manifestări sociale de amploare, cu urmări impredictibile.

Ignorarea de către clasa politică românească a problemei sociale reprezentată de sistemul actual de pensii ar însemna nu numai o lipsă totală de respect faţă de cetăţenii acestei ţări, ci şi o lipsă acută de viziune privind viitorul economic, politic, dar mai ales social al României.

Material realizat de Isabela Anca Tucanu

0 0 voturi
Article Rating
Abonare
Notificare de
guest
0 Comments
Feedback Inline
Vezi toate